Poezia AI Preferată în Fața Poeziilor Umane în Nou Studiu

Cercetările arată că oamenii preferă adesea poemele generate de AI, identificându-le greșit ca fiind scrise de om, datorită clarității și accesibilității lor.

Cercetări recente dezvăluie un trend surprinzător în poezie: oamenii nu mai pot distinge în mod fiabil între poezia generată de AI și operele poeților umani renumiți.

De fapt, persoanele care nu sunt experte percep adesea poemele generate de AI ca fiind mai „umane” decât cele scrise de poeți reali. Acest fenomen reflectă descoperiri similare în alte domenii ale AI generative, unde conținutul generat de mașini pare mai uman decât lucrările create de oameni.

Studiul subliniază, de asemenea, o preferință pentru poezia AI în detrimentul poeziilor scrise de autori umani. Participanții au evaluat în mod constant poemele AI mai bine pe diferite metrici, inclusiv rezonanța emoțională, claritatea și comunicarea tematică.

Această preferință ajută la explicarea motivului pentru care mulți cred că poeziile AI sunt scrise de oameni; participanții presupun că este mai probabil să se bucure de lucrări create de oameni și atribuie în mod greșit plăcerea lor de a citi poezii AI creativității umane.

Factorul cheie care impulsionază această preferință pare să fie accesibilitatea. Poeziile generate de AI sunt directe, cu teme și emoții clare care rezonă cu cititorii neexperți.

De exemplu, o poezie generată de AI, stilizată după Sylvia Plath, transmite tristețea în mod direct, în timp ce alta care îl imită pe Walt Whitman celebrează frumusețea naturii.

În contrast, poeziile umane conțin adesea metafore complexe și necesită o analiză aprofundată. De exemplu, The Boston Evening Transcript al lui T.S. Eliot critică un ziar de demult folosind comparații stratificate și referințe istorice, ceea ce poate fi provocator pentru cititorii ocazionali să descifreze.

Această simplitate face ca poemele generate de AI să fie mai ușor de apreciat, în special pentru cititorii fără timp sau inclinație pentru o analiză mai profundă.

Cu toate acestea, această ușurință de interpretare ar putea veni pe seama adâncimii și ambiguității pe care mulți le apreciază în poezia umană. Deși poemele AI comunică eficient stări și teme, le lipsesc straturile complexe care adesea definesc creativitatea umană.

Rezultatele subliniază modul în care așteptările cititorilor își modelează percepțiile. Mulți participanți au subestimat capacitatea Inteligenței Artificiale de a crea poezii care le-ar putea plăcea, ceea ce a dus la judecăți eronate despre autor.

Rezultatele ridică și întrebări despre cum se va adapta societatea la sistemele de Inteligență Artificială tot mai avansate. De exemplu, modelele anterioare de AI, precum GPT-2, au produs poezii distincte, însă modele mai noi, precum ChatGPT-3.5, au estompat aceste linii.

Autoarea observă că rezultatele sunt specifice celor mai recente modele generative de limbaj și reflectă convingerile și prejudecățile actuale despre textele generate de IA.

Pe măsură ce apar modele noi și conținutul generat de IA devine mai răspândit, percepțiile despre ce “sună uman” în poezie sau alte texte sunt susceptibile să evolueze. Așteptările privind diferențele calitative între textele generate de IA și cele scrise de oameni ar putea, de asemenea, să se schimbe în timp.

Pe măsură ce AI continuă să evolueze, autoarele observă că există o nevoie crescândă de transparență în conținutul generat de AI. Guvernele din S.U.A. și UE au propus reglementări de divulgare pentru lucrările generate de AI, dar studiile sugerează că utilizatorii trec adesea cu vederea astfel de etichete.

Găsirea unor metode eficiente de a informa cititorii despre implicarea AI rămâne o provocare urgentă în fața avansului rapid tehnologic.